Procesul de adaptare al detinutului eliberat din penitenciar dureaza, de regula, de la 1 pina la 3 ani. Cea mai grea perioada de adaptare este de la 3 pina la 6 luni.

Etapa de integrare sociala o putem imparti in 3 perioade corespunzator nivelului de integrare a individului – fost detinut:
A) nivelul integrarii sociale – in care se armonizeaza relatiile dintre delicventi si cei apropiati, alte grupuri de oameni; contactele interpersonale sunt intense, atitudinile sunt cele impartasite de tot grupul; individul adera la scopurile comune si are un rol social relativ bine determinat in cadrul grupului.
B) nivelul integrarii psihosociale – conduita delicventului depinde de statutul social actual, sursele de stres devin mai putine (isi pierd semnificatia) sau isi diminuiaza forta.
Intervievarea calitativa, adica toate tipurile de interviuri calitative (centrat pe problema, narativ, biografic), reprezinta pentru asistenta sociala in opinia mea, directia cea mai buna de investigare a socialului.

Argumentele vor fi relevate pe parcursul descrierii fiecarui tip de interviu, argumentul principal este ca interviurile calitative ne aseaza in universul factual, afectiv si cognitiv al individului prin intermediul relatarilor facute chiar de individul intervievat. Vom avea naratiuni – „povesti ale vietii”, istorii ale vietii, biografii. Oricare din rezultatele unei intervievari de tip calitativ, in orice caz va reprezenta punctul de vedere al celui intervievat permitind astfel o mai buna intelegere a clientului si a problemei sale.
Permiteti-mi sa incep prin a spune ca felul in care noi privim persoanele care au ispasit o pedeapsa, inchisorile si evenimentele care se petrec in acestea, dorinta noastra de a-i accepta pe acesti oameni printre noi, sa-i ajutam dupa ispasirea pedepselor pentru a se integra intr-o viata normala, este de multe ori determinata de ceea ce stim si simtim in legatura cu aceste persoane, cum le inþelegem destinul, diferentele si in acelasi timp similitudinile, presiunile la care sunt supusi si lupta dificila pe care trebuie sa o poarte pe cont propriu.
Mare parte din cei care ajung in inchisori, nu sunt dintre cei mai buni cetateni: au un nivel de cultura redus, deseori nu au familie, nu au locuinta si nici o buna sanatate. La acestea se adauga uneori invatari patologice si dependenta de alcool sau droguri.
Ca urmare, ideologia tratamentului penitenciar a afirmat cu putere ideea ca omul, deci si delincventii, reprezinta o valoare pentru societate. De aceea, pedeapsa este lipsita de continut si insemnatate si nu are o justificare morala daca nu-i ajutam pe toti detinutii sa devina membrii utili ai societatii. Institutia penitenciara exercita atita putere asupra celor privati de libertate incit este justificat sa ne intrebam ce este bun si util pentru ei.
O privire de ansamblu asupra sistemului integrat al tuturor deciziilor si proceselor care privesc detinutul poate fi reliefata sub forma a trei cercuri concentrice:
- managementul pedepsei;
- planificarea pedepsei;
- evaluare.
Pregatirea pentru liberare, face parte din procesul de reabilitare al detinutilor si are drept scop sprijinirea acestora in vederea unei cit mai bune reintegrari sociale.
Durata pregatirii pentru liberare este nedeterminata, procesul avind doar un inceput clar: momentul depunerii in penitenciar. Ideea centrala a pregătirii pentru liberare este aceea ca detentia constituie doar o etapa din viata detinutilor, iar aceasta trebuie folosita cit mai eficient in scopul recuperarii sociale a acestora.
Institutul de Reforme Penale implementeaza proiectul „Consolidarea Reformei Sistemului de Justitie Penala in Moldova”, realizat cu sprijinul financiar al ICCO (The Interchurch Organisation for Development Cooperation). Durata implementarii proiectului este octombrie 2006 – septembrie 2009.

Componenta proiectului - „Activitati in institutiile penitenciare”, are ca scop atit acordarea consultatiei juridice persoanelor aflate in arest preventiv din Izolatoarele de Urmarire Penala cit si monitorizarea respectarii drepturilor acestei categorii de persoane.
La 22 noiembrie 2007 a avut loc sedinta Grupului de Referinta in incinta Parlamentului RM. Activitatea Grupului de Referinta se desfasoara cu aportul financiar al organizatiei olandeze Interchurch Organization for Development Cooperation (ICCO), in cadrul proiectului „Consolidarea Reformei Sistemului de Justitie Penala in Republica Moldova”.

Scopul sedintei a fost efectuarea analizei sanctiunilor penale in perspectiva micsorarii pedepselor. Au participat urmatorii membri ai Grupului de Referinta: Maria Postoico -Vicepresedintele Parlamentului RM; Igor Serbinov - Adjunct al Procurorului General; Vladimir Popa - Sef al Directiei de Probatiune din cadrul Departamentului de Executare, Afanasie Todirita - reprezentant MAI, precum si reprezentantii Institutului de Reforme Penale: Igor Dolea - Director al Institutului de Reforme Penale si Victor Zaharia - Sef al Directiei Probatiune si Reforma Institutionala, IRP.
„Uneori este intuneric si frig nu numai in celula, dar si in suflet...”
(din scrisoarea unui minor detinut catre parinti )

Contribuirea la reforma institutiilor penitenciare, perfectionarea cadrului legal, promovarea si respectarea drepturilor persoanelor detinute, twinningul institutiilor penitenciare, dezvoltarea sistemului de acces la informatie al detinutilor, pregatirea pentru liberare si resocializarea persoanelor condamnate - sunt doar unele dintre obiectivele formulate de Institutul de Reforme Penale la inceputul anului 2001.
Omul se naşte liber si liber traieste. Aceasta axioma a vietii este pusa la baza coabitarii in cadrul societatii. Insa libetatea persoanei nu este absoluta, ci limitata prin insasi faptul organizarii intr-o comunitate unde, pentru a evita haosul si dezordinea sunt instituite reguli necesare a fi respectate.

In cazul in care are loc incalcarea acestora - intervine forta de constringere a statului pentru a ordona relatiile dintre membrii sai. Privarea de libertate ca pedeapsa survine doar in cazuri exceptionale, cind gravitatea faptei savirsite impune izolarea persoanei de societate, avind drept scop restabilirea echitatii sociale, corectarea condamnatului, precum si prevenirea ssvirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatului, cit si a altor persoane.