Interviu cu Arina ȚURCAN, avocată, expertă în cadrul Institutului de Reforme Penale(IRP)

Interviu cu Arina ȚURCAN, avocată, expertă în cadrul Institutului de Reforme Penale(IRP)În contextul promovării activităților de prevenire a delincvenței juvenile și a mecanismului de dejudiciarizare a cauzelor penale cu implicarea copiilor în conflict cu legea, discutăm cu Arina ȚURCAN, avocată, expertă în cadrul Institutului de Reforme Penale(IRP), despre necesitatea unei atenții deosebite față de dejudiciarizarea cauzelor cu implicarea minorilor, motivul diminuării cazurillor infracțiunilor comise de către minori și prevenirea delincvenței juvenile în Republica Moldova.

-Delincvența juvenilă trebuie privită ca o problemă individuală a fiecărui minor aparte sau este o deficiență a unui sistem/mecanism care încă nu este bine pus la punct prin ignorarea/imposibilitatea intervenirii statului/serviciilor specializate la etapele premergătoare contactului minorului cu sistemul de justiție?

-Poate fi o problemă individuală dacă ne referim la managementul de caz a unui program de asistență. În cazul fiecărui copil poate să exista diverse cauze și factori care au determinat această situație, precum și metodele, tehnicile de asistență diferă de la caz la caz. Pentru cineva avem nevoie de un program de psihoterapie care poate dura 6 luni, dar pentru alt copil putem să-l implicăm doar într-un program de pregătire. Când vorbim de asistență atunci vorbim despre abordarea individuală a fiecărui copil, când vorbim de prevenire atunci vorbim de necesitatea implementării unui mecanism care să fie clar concis cu implicarea actorilor publici și privați, cum ar fi ONG-urile, dar și agenții economici și oamenii de rând etc.

-La moment nu avem clar rolul fiecărei instituții publice și a fiecărui angajat în ceea ce privește prevenirea delincvenței juvenile, nu este clar rolul fiecărui angajat și asta lasă loc de interpretări, și generează situații ca atunci când este un caz fie specialistul nu cunoaște ce să facă, fie spune că asta nu este problema mea - asta trebuie să facă polițistul, dar polițistul la rândul lui dând vina pe asistentul social.

-Din acest motiv, avem nevoie de unificarea cadrelor la timp printr-o lege specială și concretizarea foarte clară prin fișe de post și regulamentele de post din interiorul instituțiilor publice, a sarcinilor atribuțiile angajaților ce ține de prevenirea delincvenței juvenile, atunci vom putea să vorbim despre un mecanism clar, concis de prevenire.


-De ce este nevoie de o atenție deosebită asupra dejudiciarizării cauzelor cu implicarea minorilor?

-Dejudiciarizarea pe de o parte presupune ca să se depună eforturi precum aplicarea medierii după împăcarea părților în cazul în care legea permite. Dar și depunerea efortului pentru a evita aplicarea pedepselor privative de libertate în cazul copiilor.
De ce este important ca un copil să nu ajungă în detenție?! Pentru că acolo ar putea să contacteze cu alte persoane care să le transmită modele mai puțin pozitive, fiecare copil are dreptul la o șansă de reabilitare în comunitate, și ca să valorifice această șansă el are nevoie de modele pozitive în viața lui. În momentul în care el ajunge într-un mediu negativ atunci apar și alte probleme ce țin de adaptare ulterioară la condițiile mediului social.


-Din 2012 IRP împreună cu Grupurile de lucru Locale din Bălți, Ungheni, Orhei, Leova, Căușeni, au elaborat și pilotat un mecanism local de referire a copiilor în conflict cu legea șși a celor sub vârsta răspunderii penale. Ce reprezintă acest mecanism și la ce etapă de implementarea se află la moment?

-La moment noi avem un mecanism de prevenire a delincvenței juvenile care este foarte general implementat care se compensează prin practicile individuale a fiecărei instituții.

-Dar ce ține de mecanismul local de referire a copiilor în conflict cu legea și a celor sub vârsta răspunderii penale elaborat și pilotat de împreună cu Grupurile de lucru Locale din Bălți, Ungheni, Orhei, Leova, Căușeni, avem produsul final. Un document unde foarte clar au fost descrise rolul fiecărei instituții, inclusiv ce fac atunci când au un caz concret, cine pe cine apelează. Și chiar dacă nu a fost încă aprobat de autoritățile locale grupurile de lucru se consultă de acest document.


-În majoritatea raioanelor în care își desfășoară activitățile Institutul de Reforme Penale, pe segmentul prevenirea delincvenții juvenile și promovarea mecanismului de dejudiciarizarea a minorilor în contact cu sistemul de justiție, se constată (în baza statisticei oferite de către instituțiile de resort) o diminuare a cauzelor penale săvârșite de către minori, după părerea Dvs, căror factori se datorează îmbunătățirea situației?

-Eu cred că diminuarea cauzelor penale săvârșite de către minori s-a îmbunătățit datorită colaborării între instituțiile care lucrează cu și pentru copii, într-un fel spus diversificarea serviciilor. Anterior majoritatea copiilor care comiteau infracțiuni proveneau din familii dezavantajate social, actualmente sunt diverse programe la nivel național care le oferă suport material.

-Un rol important îl au și practicile de dejudiciarizare, altfel spus chiar dacă se comit infracțiuni, cauzele date nu ajung până în judecată, pentru că se pune efort pe a se aplica împăcarea la etapa de urmărire penală ca copilul să nu interacționeze cu sistemul de justiție.


-Din discuțiile recente pe care le-ați avut cu reprezentații instituțiilor locale, ce neajunsuri au fost depistate, ce domenii/laturi pot fi îmbunătățite, atât la capitolul preveniri delincvenței juvenile, cât și ce privește dejudiciarizării cauzelor cu implicarea minorilor?

-Printre cele mai frecvente dificultăți cu care se confruntă reprezentații instituțiilor locale este neglijența părinților, dezinteresul părinților în educarea și supravegherea copiilor. O problemă este și lipsa unor instrumente din partea autorităților ca să-i determine pe părinți să fie mai responsabili, astfel spus singura modalitate de a responsabiliza este aplicare a pedepsei contravenționale.

-Autoritățile nu pot obliga părinții să aducă copii care au probleme de comportament deviant la psiholog, pentru ca copilul să beneficieze de asistență. Avem localități unde se oferă servicii de asistență psihologică, dar frecventarea acestor servicii depinde doar de dorința părintelui și a copilului. În cazul în care părintele nu este receptiv în nici un fel nu poate fi obligat.

-O altă problemă ar fi lipsa de asistență psihologică, în special în localitățile rurale. Insuficiența psihologilor școlari la fel în localitățile rurale care determină dificultăți pentru aplicarea programului de prevenire a delincvenței juvenile.