Interviu: Delincvența Juvenilă în opinia tinerilor Valentin și Iurie

Interviu: Delincvența Juvenilă în opinia tinerilor Valentin și IurieLa data de 6 decembrie 2016, experta Institutului de Reforme Penale (IRP), Arina Țurcan a desfășurat o oră de educație civică cu tema "Delincvența juvenilă - ce este legal şi ce nu". În cadrul lecției, elevii clasei a XII-a au dat un feed-back productiv, fiind cointeresați de a se implica în activități de prevenire și combatere a delincvenței juvenile.

În acest context, doi tineri activi au oferit un interviu, unde și-au exprimat opinia față de fenomen, dar și idei de combatere a acestuia.



De multe ori ai auzit de fenomenul “delincvența juvenilă”, la orele de Educație Civică, lecții publice, seminare, etc ? Totuși, ce înțelegi prin delincvența juvenilă?

Valentin, 18 aniÎntr-adevăr, s-a pus accent pe tema respectivă în mai multe formate: ore de Educație Civică, seminare, etc. Am participat și la Focus grupuri, ateliere de lucru tematice care au fost surse utile de informare, atât pentru pentru mine, cât și pentru colegii mei. În opinia mea, delincvența juvenilă reprezintă devieri comportamentale în rândul copiilor care au mai puțină atenție din partea părinților, sau chiar deloc, cu părere de rău, aceștia fiind plecați peste hotarele țării, sau din alte motive.

Se întâmplă, cu părere de rău, ca unii copiii să comită acţiuni ilegale (să consume alcool/droguri, să fie violenți, să distrugă bunurile publice). Ca elev cu nota 10 la Disciplină, ce sfaturi ai da copiilor ca sa-și trăiască o copilărie frumoasă, fără delincvență?

Iurie, 18 aniNu vreau să mă consider un model, dar îndrăznesc, în sensul bun al cuvântului, să îndemn copii care sunt influențați de alții sau conduși de instinct în încălcarea legislației, să apeleze la raționament și să evalueze întâi care ar fi impactul situațiilor negative pe viitor, așa cum deseori și eu procedez. Evit cercurile de tineri care promovează un mod de viață nesănătos. De asemenea, implicarea celor maturi trebuie să fie 100%. Caracterul trebuie modelat, iar acest lucru nu-l poate face decât părinții, frații/surorile mai mari, rudele, profesorii, nu în ultimul rând și dirigintele, care ar putea să prevină prin observație atentă comportamentul deviant al copilului.

Care ar fi cauzele, după părerea ta, ce induc pe unii copiii să practice unele fapte care contravin legii?

Valentin, 18 aniCum am menționat și mai devreme, lipsa părinților în viața copilului este o cauză primordială, însă, mai nou, după cum am înțeles din ultima lecție civică desfășurată de doamna Arina Țurcan, expert la Institutul de Reforme Penale, se regăsesc și copii care au o situație familială foarte bună, iar aici, problema aparține părinților care dezvoltă în copii mai mult o atitudine materialistă, decât să investească în activități extra curriculare, ce i-ar ține implicați, dedicați unui hobby, sau pasiunea de a citi, ceea ce ar ajuta mult în dezvoltarea caracterului acestora și nu ar permite fenomenului delincvenței în rândul copiilor să se regăsească în societatea noastră.

Ce ar trebui să întreprindă oamenii maturi, ca copii să trăiască într-un mediu adecvat? Aveți careva recomandări ce nu au fost întreprinse până acum dar ar fi necesare?

Iurie, 18 aniColegul meu a menționat despre unele activități, care deja au fost desfășurate în cadrul liceului nostru, însă, totul pornește de la modelele “Oamenilor” din jurul copilului. Dacă părinții, rudele, profesorii, etc. ar oferi o atenție deosebită în dezvoltarea copilului, acesta ar crește și el un „Model”. Totodată, am fi foarte încântați dacă s-ar organiza grupuri comunitare care implică creativitatea și ajutorul copiilor în folosul comunității, concursuri în promovarea unei discipline exemplare, sau concursuri de desene, cu genericul: “Comunitatea mea, când voi fi mare!”, copiii creionând viitorul dorit al comunității. De asemenea, experiența din țările europene ar fi bine venite. Dorim să fim în rând cu țările dezvoltate, unde criminalitatea este foarte redusă, dar aici, nu depindem decât de autoritățile responsabile pe combaterea și prevenirea fenomenului delincvenței juvenile, unde ar putea, ca și recomandare să dezvolte programe unde va fi implicat angajamentul asumat al elevilor.

Care ar fi inițiativa ta întru informarea tinerilor despre fenomenul delincvenței? Ce ai întreprinde, la nivel local, ca fenomenul să nu mai ia amploare în rândul copiilor/tinerilor?

Valentin, 18 aniIstoriile de viață, povestite de expertul IRP m-a sensibilizat prea mult, ca să fiu indiferent de tot ce se întâmplă cu unii copii care au gustat din experiența neplăcută pe care o poate aduce alcoolul, violența, agresiunile sexuale, etc. Implicarea tinerilor este mai mult decât importantă. Voluntariatul este activitate ce ar fi foarte accesibilă și nu necesită fonduri financiare. Cu mai mulți colegi am putea să organizăm evenimente, lecții deschise cu tema respectivă, aducând la cunoștință semenilor noștri despre riscurile care îi așteaptă, dar și despre valorile care trebuie să le dețină o persoană pentru a evita situațiile neplăcute în fața legii.

Iurie, 18 ani Eu m-aș alătura la cele spuse de coleg, și aș dori să organizăm în comitetul școlar un ONG-model al tinerilor, care ar dezvolta o agendă de activități cu mesaje de prevenire și combatere a fenomenului delincvenței juvenile, iar săptămânal să fie abordate mesaje educative, mesaje motivaționale la Radioul școlar, pe Ungherașul clasei sau Ziarul școlar, etc. La fel, în taberele de vară și de iarnă, să fie organizate lecții tematice, dar și scenarii/piese de teatru care ar pune în rol povești nefericite, astfel, mai ușor vor înțelege tinerii că rolul infractorului este un rău al societății.