INTERVIU: Cât de dificil e să fii psiholog, când în cabinetul acestuia este un copil în conflict cu legea vs. povestea de succes a copiilor care au ales calea corectă a vieții

INTERVIU: Cât de dificil e să fii psiholog, când în cabinetul acestuia este un copil în conflict cu legea vs. povestea de succes a copiilor care au ales calea corectă a viețiiÎn contextul Cursului de instruire cu genericul “Medierea în cauzele penale cu implicarea copiilor în conflict cu legea”, desfășurat de Institutul de Reforme Penale, Institutul Național de Justiție și suportul UNICEF-Moldova, în perioada 23-25 noiembrie 2016, la Chișinău, psihoterapeutul de orientare integrativă, Iana Ciobanu, ca și formator în cadrul Cursului, ne-a oferit un interviu în care vorbește despre meseria de psiholog și despre importanța comunicării între părinte și copil, ca instrument esențial în combaterea delincvenței juvenile.

1. Ce ne puteți spune despre dumneavoastră și domeniul pe care îl practicați? Ce presupune mai exact meseria de psiholog?

Meseria de psiholog presupune un ajutor, un suport psihologic, care are diferite arii și direcții de activitate. Una din ele este cea de consiliere a problemelor, durata căreia poate fi de 50 minute/de la 2 la 5 ședințe. Altă preocupare, este aceea de remediere și psihocorecție, prima include în sine un plan de intervenție de durată (de la 12 ședințe), cu scop dezvoltativ și de soluționare a diverselor probleme din sfera emoțională, comportamentală, de cogniție și personalitate, pe când psihocorecția presupune intervenții în conduita deviantă, tulburări în comportament și însăși fenomenul delincvent. De asemenea, nu excludem și traning-ul psihologic, prin intermediul căruia se rezolvă diverse probleme în grup.

Serviciul psihologului se bazează pe aspectele de profilaxie, unde își demonstrează competențele cele mai importante, cea mai esențială dintre acestea fiind comunicarea. Fără diagnostic, expertiză și studii de caz/situații, care rezultă din multă comunicare, nu poate activa nici un psiholog profesionist.

2. Pentru că IRP are în vizor obiectivul de prevenire a delincvenței juvenile, o să vă întreb, cum arată copilul de astăzi din punct de vedere al percepției vieții, familiei, prietenilor? Ce îl influențează?

Factorii care influențează formarea personalității copilului sunt diverși, printre care sunt: familia, societatea, mediul, etc. Toți factorii care sporesc dezvoltarea unui copil pot fi și cu o influență nocivă. Valorile mediului de influiență dictează formarea calităților, competențelor, aptitudinilor, motivației, valorilor personale omului în creștere. De la naștere și până la maturitate, copilul este supus încercărilor și dezvoltării valorilor.

3. Se tot vorbește despre o influență a mediului online în rândul copiilor. Ce ne poate spune psihologia despre aceste noi metode de comunicare?

Dacă mediul online este folosit în scopuri informaționale și de dezvoltare, controlat de adulți, atunci, el nu se transformă în dependență. Totul ce are un scop bine determinat și măsură are și o influență constructivă.

4. Este format un stereotip în societatea noastră mersul la psiholog. Cum ați promova activitatea dvs., astfel încât maturii, dar și cei cu copii să apeleze din timp la psiholog, decât să se ajungă la conflicte sau chiar în instanța de judecată?

Cea mai eficientă metodă ar fi popularizarea și promovarea activităților ce are ca țintă psihologul în contact direct cu publicul, iar rezultatele bune și informația să fie răspândită pe larg pe toate canalele de mediatizare. Un astfel de impact mediatic, va aduce în percepția oamenilor mai multă încredere în serviciile psihologului.

5. Cu siguranță ați reușit să soluţionaţi cazuri ale copiilor care au avut nevoie de ajutorul Dvs. Există unul care să vă fi impresionat în mod deosebit?

Toate cazurile sunt deosebite în felul lor, nu există oameni la fel și cazuri identice. Astfel, de fiecare dată când se deschide ușa, se începe a scrie istoria unui nou caz și e important ca acesta să fie unul de succes.

Spre exemplu, am avut un caz a unui tânăr de 18 ani, student la colegiu, dependent de internet și abuz de droguri. Se afla într-o stare depresivă, iar acest episod a debutat cu 7 luni înaintea începerii terapiei, adică pe când era încă minor. Pe parcursul terapiei acuza părinții pentru indiferență și neimplicare în viața lui, fiind plecați peste hotare țării, și lăsat în grija bunicii. Spunea că se simte bine numai cu prietenii virtuali, care-l așteaptă, înțeleg și ascultă. Lipsa speranței și insomnia, singurătatea, neîncrederea în sine și în forțele proprii l-au făcut să piardă simțul realității. Numai comunicarea virtuală și fumatul substanțelor interzise îl făceau să nu se simtă singur și nefericit. Activitatea psihoterapeutică a cuprins mai multe etape și participanți: lucrul cu familia, psihologul școlar, etc. În prezent tânărul urmează intervenția psihoterapeutică planificată unde învață să transforme gândurile automate disfuncționale în cele funcționale, insomnia a fost tratată prin creșterea activităților fizice, regim al activităților zilnice (sport, muzee, plimbări, muzică, filme etc.), programarea activităților zilnice și gradarea sarcinilor. S-a ameliorat comunicarea cu părinții care au revenit în țară, s-a restabilit cu studiile la colegiu. Comunicarea online este planificată și orientată în timp. Mă bucur enrom când rezultatele nu întârzie să apară, iar voința tinerilor de a face schimbare în viața lor este una de neclintit.


6. Cât de dificil e lucru cu copiii care au un comportament deviant? Aveți o poveste de succes unde copilul se reîntoarce în sânul familie, scăpând de povara experiențelor negative?

Astfel de cazuri am în experiența de lucru din anii precedenți, activând la Centrul de reabilitare “Armonie”. Cazuri au fost diverse: copii adoptați care au abandonat familia în căutarea părinților biologici și au revenit în familie adoptive trecând printr-o realitate grea a abandonului, fiind respinși de părinții biologici; vagabondajul unor copii care au ajuns în stradă din cauza familiei dezorganizate; minore traficate de proprii părinți, etc. Nu toate cazurile ajung să fie rezolvate cu succes. Rezultatul depinde nu numai de implicarea profesionistă a echipei de psihologi, psihiatri, psihoterapeuți, defectologi, dar și de dorința, conștientizarea necesității schimbării modului anti-social, nociv, în unul nou, favorabil. Orice schimbare necesită efort, motivație, insistență, durată, muncă etc. Cazurile de succes dau încredere și motivează specialiștii de oricare profesie să meargă mai departe.

7. Ce sfaturi ați recomanda părinților, rudelor, tutelei ca copii lor să nu aibă un comportament deviant?

Orice problemă poate fi prevenită dacă se ține sub control și se gestionează regulat. Copiii nesupraveghiați sunt vulnerabili și supuși riscului. Fiți lângă ei, cu ei, interesați-vă de ei, cunoașteți-i, studiați-i și fiți suportul lor de bază nu numai material, ci și emoțional, cognitiv. Ghidați și veți avea rezultat!