Codul de procedura penala - extras

Articolul 87. Specialistul (1) Specialistul este persoana chemata pentru a participa la efectuarea unei actiuni procesuale in cazurile prevazute de prezentul cod, care nu este interesata in rezultatele procesului penal. Cererea organului de urmarire penala sau a instantei cu privire la chemarea specialistului este obligatorie pentru conducatorul intreprinderii, institutiei sau organizatiei in care activeaza specialistul.

(2) Specialistul trebuie sa posede suficiente cunostinte si deprinderi speciale pentru acordarea ajutorului necesar organului de urmarire penala sau instantei. Opinia expusa de specialist nu substituie concluzia expertului.
(3) Specialistul nu poate fi numit sau in alt mod implicat in procesul penal ca specialist in probleme juridice.
(4) Inainte de inceperea actiunii procesuale la care participa specialistul, organul de urmarire penala sau instanta stabileste identitatea si competenta specialistului, domiciliul lui, precum si in ce relatii se afla el cu persoanele care participa la actiunea respectiva, ii explica drepturile si obligatiile si il previne de raspunderea pentru refuzul sau eschivarea de a-si indeplini obligatiile.

Aceasta se consemneaza in procesul-verbal al actiunii respective si se certifica prin semnatura specialistului.
(5) Specialistul este obligat:
1) sa se prezinte la chemarea organului de urmarire penala sau a instantei;
2) sa prezinte organului de urmarire penala documentele ce confirma calificarea lui de specialist respectiv, sa-si aprecieze obiectiv capacitatea sa de a acorda ajutorul necesar ca specialist;
3) sa comunice, la cererea organului de urmarire penala, a instantei sau partilor, despre experienta sa in domeniu si despre relatiile sale cu persoanele participante in cauza penala respectiva;
4) sa se afle la locul efectuarii actiunii procesuale sau in sedinta de judecata atita timp cit este necesar de a asigura acordarea ajutorului ca specialist si sa nu paraseasca fara permisiune locul efectuarii actiunii procesuale respective sau sedinta de judecata;
5) sa aplice toate cunostintele si deprinderile sale speciale pentru acordarea de ajutor organului care efectueaza actiunea procesuala la descoperirea, fixarea sau excluderea probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice si a programelor computerizate, la formularea intrebarilor pentru expert, sa dea explicatii referitor la problemele ce tin de competenta sa profesionala;
6) sa faca concluzii de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala;
7) sa se supuna dispozitiilor legale ale organului de urmarire penala;
8) sa respecte ordinea stabilita in sedinta de judecata;
9) sa confirme, prin semnatura, mersul, continutul si rezultatele actiunii procesuale la care a participat, precum si caracterul complet si exact al inscrierilor in procesul-verbal al actiunii respective; 1
0) sa nu divulge circumstantele si datele care i-au devenit cunoscute in urma efectuarii actiunii procesuale, inclusiv circumstantele ce se refera la inviolabilitatea vietii private, de familie, precum si cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau alt secret ocrotit de lege.
(6) Pentru prezentarea cu buna stiinta a unei concluzii false, specialistul poarta raspundere in conformitate cu art.312 din Codul penal.
(7) Specialistul are dreptul:
1) sa ia cunostinta, cu permisiunea organului de urmarire penala sau a instantei, de materialele cauzei si sa puna intrebari participantilor la actiunea procesuala respectiva pentru a formula o concluzie adecvata, sa ceara completarea materialelor si datelor puse la dispozitie pentru darea concluziei;
2) sa-i atentioneze pe cei prezenti asupra circumstantelor legate de descoperirea, ridicarea si pastrarea obiectelor si documentelor respective, asupra aplicarii mijloacelor tehnice si programelor computerizate, sa dea explicatii referitor la chestiunile ce tin de competenta sa profesionala;
3) sa faca obiectii, care vor fi incluse in procesul-verbal al actiunii procesuale respective, referitor la descoperirea, ridicarea si pastrarea obiectelor, precum si sa dea alte explicatii conform competentei sale profesionale;
4) sa ia cunostinta de procesele-verbale ale actiunilor la care a participat si sa ceara completarea lor sau includerea obiectiilor sale in procesul-verbal respectiv;
5) sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in cauza penala si repararea prejudiciului cauzat de actiunile nelegitime ale organului de urmarire penala sau ale instantei;
6) sa primeasca recompensa pentru lucrul efectuat.
(8) Specialistul are si alte drepturi si obligatii prevazute de prezentul cod.
(9) Recuzarea specialistului se face in conditiile prevazute pentru recuzarea interpretului, traducatorului conform prevederilor art.33, care se aplica in mod corespunzator.
Articolul 96. Circumstantele care urmeaza sa fie dovedite in procesul penal
(1) In cadrul urmaririi penale si judecarii cauzei penale trebuie sa se dovedeasca:
1) faptele referitoare la existenta elementelor infractiunii, precum si cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
2) circumstantele prevazute de lege care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala a faptuitorului;
3) datele personale care caracterizeaza inculpatul si victima;
4) caracterul si marimea daunei cauzate prin infractiune;
5) existenta bunurilor destinate sau utilizate pentru savirsirea infractiunii sau dobindite prin infractiune, indiferent de faptul cui ele au fost transmise;
6) toate circumstantele relevante la stabilirea pedepsei.
(2) Concomitent cu circumstantele care urmeaza sa fie dovedite in procesul penal, trebuie sa fie descoperite cauzele si conditiile care au contribuit la savirsirea infractiunii.
Sectiunea a 9-a Mijloace materiale de proba Articolul 157. Documente
(1) Constituie mijloc material de proba documentele care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice daca in ele sint expuse ori adeverite circumstante care au importanta pentru cauza.
(2) Documentele se anexeaza, prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin incheierea instantei, la materialele dosarului si se pastreaza atita timp cit se pastreaza dosarul respectiv. In cazul in care documentele in original sint necesare pentru evidenta, rapoarte sau in alte scopuri legale, acestea pot fi restituite detinatorilor, daca este posibil fara a afecta cauza, copiile de pe acestea pastrindu-se in dosar.
(3) Documentele se prezinta de catre persoanele fizice si juridice la demersul organului de urmarire penala facut din oficiu sau la cererea altor participanti la proces ori la demersul instantei facut la cererea partilor, precum si de catre parti in cadrul urmaririi penale sau in procesul judecarii cauzei.
(4) In cazurile in care documentele contin cel putin unul din elementele mentionate in art.158, acestea se recunosc drept corpuri delicte.
Articolul 176. Temeiurile pentru aplicarea masurilor preventive
(1) Masurile preventive pot fi aplicate de catre organul de urmarire penala sau, dupa caz, de catre instanta de judecata numai in cazurile in care exista suficiente temeiuri rezonabile de a presupune ca banuitul, invinuitul, inculpatul ar putea sa se ascunda de organul de urmarire penala sau de instanta, sa impiedice stabilirea adevarului in procesul penal ori sa savirseasca alte infractiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de catre instanta pentru asigurarea executarii sentintei.
(2) Arestarea preventiva si masurile preventive de alternativa arestarii se aplica numai in cazurile savirsirii unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa privativa de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar in cazul savirsirii unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa privativa de libertate pe un termen mai mic de 2 ani, ele se aplica daca invinuitul, inculpatul a comis cel putin una din actiunile mentionate in alin.(1).
(3) La solutionarea chestiunii privind necesitatea aplicarii masurii preventive respective, organul de urmarire penala si instanta de judecata vor lua in considerare urmatoarele criterii complementare:
1) caracterul si gradul prejudiciabil al faptei incriminate;
2) persoana banuitului, invinuitului, inculpatului;
3) virsta si starea sanatatii lui;
4) ocupatia lui;
5) situatia familiala si prezenta persoanelor intretinute;
6) starea lui materiala;
7) prezenta unui loc permanent de trai;
8) alte circumstante esentiale.
(4) In cazul in care lipsesc temeiuri pentru aplicarea unei masuri preventive fata de banuit, invinuit, inculpat, de la el se ia obligatia in scris de a se prezenta la citarea organului de urmarire penala sau a instantei si de a le informa despre schimbarea domiciliului.
Articolul 385. Chestiunile pe care trebuie sa le solutioneze instanta de judecata la adoptarea sentintei
(1) La adoptarea sentintei, instanta de judecata solutioneaza urmatoarele chestiuni in urmatoarea consecutivitate:
1) daca a avut loc fapta de savirsirea careia este invinuit inculpatul;
2) daca aceasta fapta a fost savirsita de inculpat;
3) daca fapta intruneste elementele infractiunii si de care anume lege penala este prevazuta ea;
4) daca inculpatul este vinovat de savirsirea acestei infractiuni;
5) daca inculpatul trebuie sa fie pedepsit pentru infractiunea savirsita;
6) daca exista circumstante care atenueaza sau agraveaza raspunderea inculpatului si care anume;
7) ce masura de pedeapsa urmeaza sa fie stabilita inculpatului, luind in considerare si recomandarile serviciului de resocializare, daca o asemenea ancheta a fost efectuata;
8) daca masura de pedeapsa stabilita inculpatului trebuie sa fie executata de inculpat sau nu;
9) tipul penitenciarului in care urmeaza sa execute pedeapsa inchisorii;
10) daca trebuie admisa actiunea civila, in folosul cui si in ce suma;
11) daca trebuie reparata paguba materiala atunci cind nu a fost intentata actiunea civila;
12) daca urmeaza sa fie ridicat sechestrul asupra bunurilor;
13) ce trebuie sa se faca cu corpurile delicte;
14) cine si in ce proportie trebuie obligat sa plateasca cheltuielile judiciare;
15) daca urmeaza sa fie revocata, inlocuita sau aplicata o masura preventiva in privinta inculpatului;
16) daca in privinta inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infractiunii urmeaza sa fie aplicat tratament medical fortat de alcoolism sau narcomanie.
(2) Daca inculpatul este invinuit de savirsirea mai multor infractiuni, instanta solutioneaza chestiunile aratate in alin.(1) pct.1)-13) pentru fiecare infractiune in parte.
(3) Daca de savirsirea infractiunii sint invinuiti mai multi inculpati, instanta solutioneaza chestiunile prevazute in alin.(1) referitor la fiecare inculpat in parte.
(4) Daca, in cursul urmaririi penale sau judecarii cauzei, s-au constatat incalcari ale drepturilor inculpatului, precum si s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste incalcari, instanta examineaza posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensa pentru aceste incalcari.
Articolul 475. Circumstantele care urmeaza a fi stabilite in cauzele privind minorii
(1) In cadrul urmaririi penale si judecarii cauzei penale privind minorii, afara de circumstantele prevazute in art.96, urmeaza a se stabili:
1) virsta minorului (ziua, luna, anul nasterii);
2) conditiile in care traieste si este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuala, volitiva si psihologica a lui, particularitatile caracterului si temperamentului, interesele si necesitatile lui;
3) influenta adultilor sau a altor minori asupra minorului;
4) cauzele si conditiile care au contribuit la savirsirea infractiunii.
(2) In cazul cind se constata ca minorul sufera de debilitate mintala, care nu este legata de o boala psihica, trebuie sa se stabileasca, de asemenea, daca el a fost pe deplin constient de savirsirea actului. Pentru a se stabili aceste circumstante, vor fi ascultati parintii minorului, invatatorii, educatorii lui si alte persoane care ar putea comunica datele necesare, precum si se va cere efectuarea unei anchete sociale, prezentarea documentelor necesare si se vor efectua alte acte de urmarire penala si judiciare.
Articolul 485. Chestiuni ce urmeaza a fi solutionate de instanta la adoptarea sentintei in procesul unui minor
(1) La adoptarea sentintei in procesul unui minor, in afara de chestiunile indicate in art.385, instanta de judecata urmeaza sa examineze posibilitatea liberarii de pedeapsa penala a minorului in conformitate cu dispozitiile art.93 din Codul penal sau suspendarii conditionate a executarii pedepsei de catre minor conform dispozitiilor art.90 din Codul penal.
(2) In cazul liberarii minorului de pedeapsa penala cu internarea lui intr-o institutie speciala de invatamint si reeducare sau intr-o institutie curativa si de reeducare, precum si cu aplicarea masurilor de constringere cu caracter educativ, prevazute in art.104 din Codul penal, instanta informeaza despre aceasta organul specializat de stat respectiv si pune in sarcina lui efectuarea controlului asupra comportarii minorului condamnat.