Alternative educaţionale pentru copiii din Penitenciarul de la Lipcani

La 1 februarie 2011 Centrul de Justiţie Comunitară Lipcani a început să implementeze proiectul "Dezvoltarea abilităţilor de lucru a copiilor delicvenţi" în Penitenciarul pentru copii din Lipcani. În cadrul proiectului copiii privaţi de libertate au fost instruiţi să folosească metoda Photovoice şi au fost implicaţi în elaborarea unui supliment la ziarul raional din Briceni. Protagoniştii acestui proiect, Tatiana Lunga, directorul CJC Lipcani şi Vlad Schibin, coordonator de proiect, ne vor oferi mai multe detalii despre acest proiect inedit.

Ion Bulicanu: Vlad, care este scopul acestui proiect şi de ce a-ţi ales să-l implementaţi împreună cu copiii din Penitenciarul de la Lipcani?
VS: Proiectul de faţă urmăreşte scopul îmbogăţirii cunoştinţelor copiilor deţinuţi într-un domeniu interesant şi fascinant, cel puţin pentru o bună parte din semenii lor aflaţi în libertate – arta fotografierii. Mai mult ca atît, am considerat că pe lîngă faptul că după eliberare aceştia vor căpăta abilităţi de muncă în domeniul creării fotografiei profesionale, în perioada detenţiei, studierea şi aplicarea practică a tehnicii Photovoice, va permite deţinuţilor minori să-şi exprime, prin intermediul aparatului de fotografiat, viziunile proprii asupra existenţei, a dificultăţilor pe care le întîmpină. Practic de la această idee am şi pornit atunci cînd am ales copiii din IP nr.2 pentru desfăşurarea proiectului. Din discuţiile preliminare tet-a-tet, am înţeles că o bună parte dintre copiii din închisoare sînt extrem de marginalizaţi la capitolul cunoaşterii şi aplicării tehnicii moderne, ei sînt închişi în sine, nu doresc să se elibereze din acea lume interioară negativă care în mare parte i-a indus la încălcarea legii. Or, tehnica Photovoice, este în acelaşi timp un mijloc psihologic accesibil de a deschide interiorul gîndirii tînărului delincvent. Acest moment, este suplinit şi de cea de a doua activitate desfăşurată în proiect – editarea unui ziar, cu participarea nemijlocită a copiilor din izolare. În complex, copiii căpătînd cunoştinţe de bază în domeniul jurnalismului, le aplică, şi prin aceasta exteriorizează viziunea asupra propriei personalităţi, a faptelor comise şi a condiţiilor care i-au predeterminat. Iar chestiunea dată, la rîndul său, conduce inevitabil la o autoreeducare şi o predispunere spre o resocializare mai favorabilă, după eliberarea din detenţie.

IB: Tatiana, fiind implicată direct în implementarea proiectului, cum credeţi care este atitudinea copiilor de la Lipcani faţă de ideea proiectului, le plac activităţile proiectului, se implică în ele?
TL: Proiectul desfăşurat este pe placul copiilor deţinuţi. Ei sînt cointeresaţi în ideile propuse, se implică activ în activităţile petrecute. Unii dintre ei ne-au mărturisit, chiar, că după eliberare vor tinde să activeze anume în domeniul vizat - cineva în materia jurnalismului, altcineva în ramura serviciilor foto-video. Oricum, factorul determinant la alegerea dată, a servit anume proiectul nostru. Sincer vorbind, acest fapt a depăşit aşteptările noastre.

IB: Care au fost Vlad cele mai mari provocări care le-ai întîmpinat pînă acum în cadrul proiectului?
VS: Ca şi în orice altă activitate, ne-am ciocnit şi noi cu anumite dificultăţi, care era nevoie să le depăşim. La început ne frămînta gîndul că copiii nu vor dori să se implice în proiect. Necătînd la discuţiile anterioare cu ei, ei sînt încă nişte copii în proces de creştere. În plus, la această vîrstă fragedă fiecare a participat într-un rol sau altul la comiterea unor infracţiuni de gravitate înaltă. Este un risc, în măsura în care, reacţia lor nu poate fi planificată, aşa precum o faci cu un proiect. Totuşi, marea majoritate a primit cu brio proiectul. Pe parcurs, ne-am ciocnit cu unele dificultăţi din partea unor participanţi, la capitolul comportamentului emoţional, care au fost aplanate în curînd prin discuţii calme şi prietenoase. O altă dificultate întîlnită, s-a axat pe faptul că unii dintre deţinuţi, avînd pe interior un statut de lider faţă de ceilalţi, manifestau o atitudine negativă faţă de proiect şi faţă de unii participanţi la acesta. Însă, chiar şi momentul dat, a fost practic înlăturat, prin implicarea nemijlocită a acestor tineri în lucrările proiectului şi prezentarea lui din alt punct de vedere, decît cel văzut de ei iniţial.

IB: Tatiana, cum au primit copiii de la Penitenciarul din Lipcani ideea privitor la faptul că ei vor învăţa să-şi exprime experienţele şi opiniile lor prin intermediul fotografiei şi a ziarului?
TL: De la bun început discipolii din IP nr.2 au fost familiarizaţi cu scopul, obiectivele, activităţile planificate în cadrul proiectului şi facilităţile pe care le vor putea obţine în final. Doritorii erau primiţi cu bunăvoinţă în cadrul cercului de activităţi organizat pe loc. Dacă iniţial, numărul lor era unul limitat, pe parcurs, ne-a surprins plăcut faptul că lecţiile teoretico-practice erau frecventate de un număr tot mai mare de copiii. Astfel, că în luna aprilie, fiecare din cei 46 de copiii din Penitenciar frecventau lecţiile noastre. Am înţeles că, lecţiile noastre sînt interesante pentru ei, iar practica manipulării cu tehnica de fotografiat crea o plăcere pentru ei. O problemă am întîlnit-o în faptul că mulţi dintre copii nu ştiau cum să-şi exprime emoţiile în acea imagine creată, lucru la care îi ajutam noi. În pofida faptului că unii nu doreau să se evidenţieze prin materializarea propriilor idei, ceilalţi erau binevoitori scopului proiectului.

IB: Vlad consideri că activităţile implementate pînă la acest moment au avut impactul scontat?
VS: Dacă privim latura dezvoltării abilităţilor de lucru a copiilor aflaţi în conflict cu legea, dar şi implicarea lor în activităţi interesante, pot constata că în privinţa persoanelor care au binevoit să participe la proiectul nostru, obiectul dat în mare măsură este atins. În ceea ce priveşte sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele cu care se confruntă copiii, la necesităţile lor de reintegrare socială, la capitolul dat urmează să se mai lucreze.

IB: Din ceea ce ai observat Tatiana, care sînt temele principale care apar în fotografiile făcute de tineri?
TL: Tinerii preferă să se fotografieze reciproc în ipostaze mai amuzante sau sînt nişte prezentări a prietenilor – descrieri a comportamentelor, visurilor, preocupărilor şi a trecutului acestora, poze cu activitatea lor în cadrul penitenciarului. La fel, mulţi preferă formatul viziunii naturii în plan comparativ cu propria viaţă.

IB: Cum crezi Vlad în ce fel va influenţa activităţile acestui proiect copiii de la Lipcani?
VS: În primul rînd, sperăm la o influenţă pozitivă, sub aspectul reeducării, reexaminării propriului comportament şi modificării lui la copiii vizaţi. În al doilea rînd, sperăm la o mai bună „primire” a acestor copii în comunitate după eliberare. În cel de al treilea rînd, credem că pilotarea acestui proiect va ajuta măcar un copil, la căpătarea unor abilităţi de muncă, pe care le-ar utiliza după condamnare în căpătarea unor mijloace financiare, legale, pentru întreţinerea proprie şi cea a apropiaţilor. Constatăm, la moment că semne predefinite a unor astfel de urmări, deja există în conştiinţa unor copii privaţi de liberate.

IB: Tatiana cum crezi le place copiilor ideea de a fi implicaţi la elaborarea unui ziar, cîţi dintre ei s-au implicat?
TL: Pe parcursul desfăşurării proiectului, s-a constatat că copiii mai mult preferă activităţile legate de crearea fotografiilor - Photovoice. În ceea ce priveşte editarea ziarului, activ se implică 7 tineri deţinuţi. Un motiv care îi împiedică la participare pe marea majoritate a condamnaţilor este lipsa cunoştinţelor elementare în domeniul cititului şi scrisului. Deşi ei recunosc acest fapt, însă nu doresc să frecventeze orele de şcoală special destinate în aceste scop.

IB: Vlad aveţi şi alte idei de proiecte viitoare pentru copiii de la Lipcani?
VS: Neapărat, cu copiii din instituţiile penitenciare este nevoie de lucrat. Chiar dacă statul acordă o atenţie mai mică acestei chestiuni, ca o mînă de ajutor vine societatea civilă, reprezentanţii căreia sîntem şi noi. Deja am elaborat un nou proiect cu specific de lucru psihosocial şi corecţional cu copiii delincvenţi, ca fiind o nouă etapă a proiectului actual. Sîntem în aşteptarea confirmării acestuia din partea donatorului.

IB: Tatiana mai există şi alte activităţi educaţionale în Penitenciarul de la Lipcani şi în ce fel contribuie ele la reeducarea copiilor de aici?
TL: Da, desigur, o parte dintre copii, frecventează şcoala destinată lor, din instituţie. La fel, există un atelier, unde copiii sînt iniţiaţi în arta meşteşugăritului. Pe lîngă proiectul realizat de Centrul de Justiţie Comunitară Lipcani, în Instituţia Penitenciară nr.2, copiii sînt implicaţi în programe, activităţi, măsuri cu caracter educativ îndreptate spre reeducarea şi reintegrarea socială a copiilor delincvenţi, care sînt petrecute de către asistentul social din instituţie. Totuşi, planificăm printr-un eventual nou proiect să lărgim spectrul acestora şi să le ridicăm la un nivel mai înalt. Sperăm că vom reuşi.