Afirmaţia că sursa cea mai valoroasă a unei organizaţii o constituie membrii ei a devenit un clişeu, cu toate acestea ea e plina de adevăr. Membrii unei organizaţii trebuie să fie conduşi astfel încît să li se permită să-şi îndeplinească munca şi să-şi valorifice potenţialul spre binele şi dezvoltarea personală şi cea a organizaţiei.

Dincolo de teorii şi statistici, munca de voluntariat a devenit o realitate. După cum şi era normal, acest aspect s-a înscris în atenţia publicului, existînd diferite păreri cu privire la aplicaţiile pozitive sau, dimpotrivă, negative al fenomenului voluntariatului. A face muncă voluntară presupune, teoretic, realizarea unei activităţi fără ca cel ce o îndeplineşte să urmărească o recompensă, de orice natură ar fi ea. Voluntariatul reprezintă, în primul rînd, un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea.

Desigur, o persoană poate fi preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă între interesul pasiv şi cel activ. A face voluntariat înseamnă, în primul rînd, că îţi pasă de o problemă cu care ceilalţi se confruntă.
Aşa voluntarii Centrului de Drept Căuşeni, cu susţinerea Institutului de Reforme Penale, în parteneriat cu Biroul de Probaţiune Căuşeni de Ziua Internaţional a Copilului au desfăşurat un flash mob.

Evenimentul a avut drept scop promovarea drepturilor şi libertăţilor copiilor, diseminarea informaţiei copiilor şi tinerilor despre obligaţiile lor, cît şi sfaturi şi avertizări care îi vor ajuta să ieie decizii corecte în diferite situaţii.
A fost un semn al implicării în realizarea binelui pe care îl dorim cu toţi, dar pe care puţini sunt dispuşi să-l transforme în fapt.

Autor: Elena Oboroceanu, Coordonator de proiect Căuşeni, IRP