Prima problemă pusă în discuție vizează aplicarea în timp a normei procesuale. Potrivit articolului 3 din Codul de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.De asemenea, același articol prevede că legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, ceea ce înseamnă că, în perioada de tranziție către o nouă lege procesuală penală, dispozițiile legii vechi pot rămâne aplicabile anumitor acțiuni procesuale reglementate de legea nouă, dacă acest caracter ultraactiv este prevăzut expres de aceasta.
Prezenta opinie analizează constituționalitatea absenței unei reglementări clare care să permită audierea prin teleconferință a persoanei acuzate care, deși nu se află în stare de detenție, solicită sau acceptă această modalitate de participare la proces. Problema juridică vizează o eventuală omisiune legislativă contrară articolelor 26 (Dreptul la apărare) și 16 (Dreptul la egalitate ) din Constituție.
Problema pusă în discuție vizează dreptul inculpatului de a renunța la procedura de Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit aurtorului exepției de neconstituționalitate interdicția de a renunța vine în contradicție cu drepturile constituționale privind accesul liber la justiție . Opinia va fi expusă după potrivit testului traditional utilizat de către Curte.
IntroducereSesizările au obiect identic, fiind criticat sub aspect de neconstituționalitate art. 427 din Codul Contravențional. Criticele de neconstituționalitate vizează textul, ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice , din aliniatul (2) al art. 427. Potrivit autorilor sesizării textul contravine unor norme din Constituție în special art. 30 combinat cu art. 23 și 54. Există o bogată jurisprudență a Curții Europene cu referire la dreptul protejat de art 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Raționamentele din jurisprudența CtEDO vor fi utilizate în prezenta analiză. În cadrul analizei se va încerca a aplica testul proporționalități - tradițional utilizat de către Curtea Europeană și Curtea Contituțională. La fel este necesar de reamintit că procesul contravențional este de natură penală în sensul art 6 par 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului( Ziliberberg c Moldovei, par 35).
Introducere
Autorul sesizării critică sub aspect de neconstituționalitate art. 321 alin (2) din Codul de procedură penală (CPP), care în opinia sa contravine art. 20 din Constituție. Totuși, din conținutul sesizării poate fi dedusă concluzia că, de fapt, obiectul sesizării vizează omisiunea legislativă de a reglementa și alte situații în care cauza penală poate fi examinată în lipsa inculpatului, decât cele prevăzute expres în art. 321 CPP. Prin urmare, ca obiect al sesizării este o omisiune legislativă.
Suport de curs pentru mediatori
Suport de curs pentru studenți și masteranzi
Autorul sesizării invocă neconstituționalitatea unor prevederi ale art. 192 alin. (1) și art. 308 alin. (10) din Codul de procedură penală (CPP). În opinia autorului, impunerea măsurilor asiguratorii ca una dintre condițiile aplicării cauțiunii și deținerea persoanei în stare de arest până la depunerea cauțiunii, contravin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 25 din Constituție. În funcție de obiectul sesizării, opinia va fi divizată, după cum e și firesc, în două părți.