Opinie cu privire la sesizarea 70g/2021 privind neconstituționalitatea unor prevederi ale art. 192 alin. (1) și art. 308 alin (10) din Codul de procedură penală Autorul sesizării invocă neconstituționalitatea unor prevederi ale art. 192 alin. (1) și art. 308 alin. (10) din Codul de procedură penală (CPP). În opinia autorului, impunerea măsurilor asiguratorii ca una dintre condițiile aplicării cauțiunii și deținerea persoanei în stare de arest până la depunerea cauțiunii, contravin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 25 din Constituție. În funcție de obiectul sesizării, opinia va fi divizată, după cum e și firesc, în două părți.
Opinie cu privire la sesizarea 106g/2021.Privind excepția de neconstituționalitate ce implicit vizează drepturile protejate de standardele constituționale și ale CEDO Problemele ridicate în excepția de neconstituționalitate implicit vizează drepturile protejate de standardele constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Aspectul controversat ține de clarificarea dilemei: este o problemă de calitate a legii sau de aplicare în activitatea practică? Opinia va fi raportată la problemele ridicate de către autorul excepției.
Opinie cu privire la sesizarea 208 /2020. Cu privire la unii termeni din articolul 287 din Codul penal sub aspectul clarității și previzibilității Introducere
Problema pusă în discuție vizează unii termeni din articolul 287 din Codul penală sub aspectul clarității și previzibilității. Termenii supuși criticii sunt:
,,grosolan” și ,,acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”.
Examinarea normei supuse criticii de constituționalitate se va realiza conform testului tradițional, incluzând și unele aspecte ce vizează situația particulară.
Opinie cu privire la sesizarea 35g /2021. Cu privire la un drept  general de acces la justiție Introducere
În opinia noastră, problema ridicată în sesizare vizează un drept general de acces la justiție. Pornind de la faptul că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, restricțiile sunt admise în cazul în care au un scop legitim, sunt proporționale și nu afectează însăși substanța dreptului.
Prin urmare, în rândurile ce urmează se va încerca de a aplica acest test.Vor fi analizate câteva articole din Codul de procedură penală care au obiect similar de reglementare, fapt care , în opinia noastră, ar da posibilitatea de a examina mai eficient problema pusă în discuție.
Opinie cu privire la sesizarea 21g /2021. Cu privire la unele omisiuni legislative din Codul de procedură penală Introducere
Obiectul sesizării vizează unele omisiuni legislative din Codul de procedură penală. În acest aspect, există o jurisprudență constantă a Curții privind competența de a examina omisiunile legislative.
Obiectul sesizării, în mod formal, poate fi divizat în două componente.
Prima componentă vizează omisiunea legislativă în urma căreia bănuitul este privat de dreptul de a solicita recuzarea expertului (articolul 64 alin. 2 pct. 14 CPP ).
A două componentă vizează claritatea normelor prevăzute în articolele 66 alin. 2 pct. 14 16; 68 alineatul 1 pct. 6 și articolul 149 din Codul de procedură penală. În esență, acest capăt al sesizării vizează dreptul acuzatului (bănuitului și învinuitului) de a cunoaște numele expertul desemnat, din perspectiva dreptului de a solicita recuzarea acestuia
Opinie cu privire la sesizarea 223g/2020. Omisiunea legislativă de stablire a termenului legal, pus la dispoziția părților pentru formularea de cereri noi în legătură cu urmărirea penală, în temeiul art. 293 (6) CPP Introducere
Problema ridicată în sesizare vizează omisiunea legislativă de stablire a termenului legal, pus la dispoziția părților pentru formularea de cereri noi în legătură cu urmărirea penală, în temeiul art. 293 alin. (6) din Codul de procedură penală.
Obiectul cererilor noi la această etapă poate fi de diferită natură. Totuși, în activitatea practică cererile țin mai mult fie de nulitățile actului, fie administrarea de probe suplimentare.
Opinie cu privire la sesizarea 186g 2020. Excepția de neconstituționalitate a unor texte din art. 313 din CPP Introducere
În excepția de neconstituționalitate ridicată, sunt supuse criticii sub aspectul neclarității legii:
1. Art. 313 alin. (1) Plîngerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului...
2. Art. 313 alin. (2) pct. 3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.
3. Art. 313 alin. (5) Judecătorul de instrucţie, considerînd plîngerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate.
Opinie cu privire la sesizarea 177g 2020 constituționalitatea art. 91 alin. (5) din Codul penal Introducere
Problema ridicată în sesizare vizează constituționalitatea art. 91 alin. (5) din Codul penal.
Opinie cu privire la sesizarea 153g 2020. Raportul între două norme juridice procesuale art. 313 și 453 CPP Introducere
Problema ridicată în sesizare vizează raportul între două norme juridice pocesuale (art. 313 și 453 CPP) din perspectiva constituționalității. Prin urmare, în cadrul analizei urmează, în opinia noastră, de a se indentifica în primul rând dacă poate exista vreun raport de constituționalitate, iar ulterior, dacă normele date corespund rigorilor constituționale.
Opinie cu privire la sesizarea 151g 2020. Dreptul soțului de a participa în calitate de succesor sau reprezentant legal în cadrul procedurilor penale Introducere
Problema abordată în exepția de neconstituționalitate vizează câteva aspecte:
- Omisiunea legislativă de a recunoaște soțul în calitate de succesor al părții vătămate sau părții civile decedate sau care a pierdut capacitatea de a-și recunoaște conștient voința.
- Omisiunea legislativă de a recunoaște, în art. 77 din Codul de procedură penală, soțul părții vătămate și a bănuitului, învinuitului, inculpatului, condamnatului în calitate de reprezentant legal.
- Omisiunea legislativă de a recunoaște reprezentantul legal ca egal în drepturi în faţa instanţei alături de alți participanți (art. 315 CPP).