Opinie cu privire la sesizarea 21g /2021. Cu privire la unele omisiuni legislative din Codul de procedură penală
Obiectul sesizării vizează unele omisiuni legislative din Codul de procedură penală. În acest aspect, există o jurisprudență constantă a Curții privind competența de a examina omisiunile legislative.
Obiectul sesizării, în mod formal, poate fi divizat în două componente.
Prima componentă vizează omisiunea legislativă în urma căreia bănuitul este privat de dreptul de a solicita recuzarea expertului (articolul 64 alin. 2 pct. 14 CPP ).
A două componentă vizează claritatea normelor prevăzute în articolele 66 alin. 2 pct. 14 16; 68 alineatul 1 pct. 6 și articolul 149 din Codul de procedură penală. În esență, acest capăt al sesizării vizează dreptul acuzatului (bănuitului și învinuitului) de a cunoaște numele expertul desemnat, din perspectiva dreptului de a solicita recuzarea acestuia.
Pornind de la cele enunțate supra, analiza va fi structurată în două componente.
Cu privire la eventualul drept al bănuitului de a solicita recuzarea expertului :
Introducere
În opinia noastră, problema urmează a fi examinată sub aspectul echității procesului penal din perspectiva egalității armelor.
1. Dacă dreptul de a recuza expertul se include în componenta echității procesului.
În Bonisch C Austriei 6 mai 1985 Curtea Europeană a menționat despre dreptul acuzatului de a pune în discuție neutralitatea expertului în contextul egalității armelor. Curtea a constatat că, în acest caz, a fost prezent un tratament inegal.
În procedura penală națională acest drept este acordat învinuitului. Prin urmare, legislatorul acceptă teoria potrivit căreia acuzatul are dreptul de a solicita recuzarea expertului.
2. Dacă pot exista deosebiri de principiu dintre statutul bănuitului și cel al învinuitului
Chiar dacă statutul său este limitat, sub aspect de timp, bănuitul este o parte a procesului penal. Potrivit normelor procesual-penale bănuitul are dreptul să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele; să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului; să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea sa şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţe care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate (Art. 64 alin. (2) CPP).
Prin urmare, bănuitul este persoana acuzată în materie penală, cu toate drepturile ce derivă din acest statut.
Nu pot fi constatate deosebiri de substanță dintre statutul învinuitului și bănuitului care ar justifica unele limitări ale dreptului la egalitatea armelor.
Afișarea întregului conținut din document:








