Asimilarea de către sistemul de drept naţional a standardelor prescrise de dreptul comunitar constituie un imperativ al timpului, obligatoriu de parcurs pentru realizarea opţiunii de integrare europeană a Republicii Moldova. Realizarea pe această cale a reformei de drept este indispensabil condiţionată de implementarea unor transformări în domeniul justiţiei pentru copii şi, în mod prioritar, a unor elemente de conţinut pe care le implică: justiţie restaurativă, probaţiune, dejudiciarizare, asistenţă socială etc.

Justiţia pentru copii urmează a fi administrată cu profesionalism de către reprezentanţii organelor de resort implicaţi direct sau indirect în activitatea de înfăptuire a justiţiei. Din categoria acestora, în primul rând, fac parte funcţionarii serviciilor poliţieneşti care, încă de la o fază incipientă a procedurilor judiciare, intră în contact direct cu copilul victimă, martor sau cu cel aflat în conflict cu legea.

În scopul pregătirii profesioniştilor de înaltă calificare, care ar promova principiile şi standardele internaţionale prescrise în materie, este necesar a modela instruirea lucrătorilor de poliţie în strictă consonanţă cu noile realităţi juridice ale societăţii. Prin urmare, prezentul curs de instruire oferă poliţiştilor posibilitatea învăţării unor practici pozitive de administrare a justiţiei pentru copii, în vederea asigurării unui tratament juridic adecvat al acestora, pornind de la particularităţile lor biopsihosociale.

Curriculumul are un caracter pluridisciplinar, îmbinând elemente de drept penal, contravenţional, procesual-penal şi aspecte criminologice. În esenţă, curriculumul este destinat formării unor competenţe speciale care ar viza cunoaşterea, aplicarea şi integrarea elementelor referitoare la justiţia pentru copii.

Nivelul de cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul administrării justiţiei privind copiii. Aplicarea se referă la consolidarea competenţelor de punere în practică de către poliţişti a principiilor şi standardelor comunitare existente în materie. În ultimă instanţă, integrarea se referă la formarea capacităţilor de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea speţelor, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, formularea poziţiei proprii şi argumentarea soluţiilor promovate.

Curs de instruire iniţială pentru ofiţerii de urmărire penală