Începând cu anul 2000, infracțiunea juvenilă își schimbă puțin profilul obișnuit după caracteristica pe sexe. Astfel, în dinamica indicatorilor infracționali este evidentă tendința persistentă de creștere a infracțiunilor comise de către, sau cu implicarea fetelor, de la 5,6% în totalul infracțiunilor săvârșite de minori în anul 2000, la 12,7% în 2010. Efectivul de fete în totalul minorilor culpabili este în ascendență constantă, atingând proporția de 9,5% în anul 2010 comparativ cu 6% din 2000. (Vezi Figura 1)
O particularitate evidentă însă, în cazul contingentului feminin, este creșterea anuală a ponderii fetelor de 14-15 ani în totalul grupei de vârstă respectivă al minorilor delicvenți (Vezi Figura 2). Astfel, în anul 2009 aceasta aproape că s-a dublat față de anul 2008, iar în 2010, deși a scăzut, a rămas totuși la un nivel mai înalt în raport cu ponderea fetelor de 16-17 ani.
Totodată, în analiza infracționalității generale pe sexe remarcăm că, deși ponderea băieților minori în totalul infractorilor masculini s-a diminuat de la circa 16% înregistrate în anul 2000 la 9,7% în 2010, ponderea fetelor minore în numărul total de femei care au comis infracțiuni s-a mărit. Dacă până în anul 2008 infracționalitatea ca fenomen apărea în rândul băieților la vârste mai tinere decât în rândul fetelor, atunci după anul 2008 infracționalitatea feminină se apropie de particularitățile de vârstă a celei masculine, în cazul categoriei de vârstă 14-17 ani.
În același timp, spre deosebire de indicatorii infracționalității în general, în cazul minorilor am putea spune că pentru fete, factorul urban are un impact mai mare în vederea creșterii nivelului de infracționalitate decât pentru băieți. Evaluarea subiecților delicvenți după mediul de reședință denotă faptul că, spre deosebire de băieți, fetele implicate în săvârșirea infracțiunilor, într-o pondere mult mai mare, provin din mediul urban, peste 57% anual din totalul fetelor culpabile în intervalul anilor analizați (2000-2010), spre deosebire de același indicator în cazul băieților (48%), și cunoaște o creștere semnificativă în anul 2010 (61,6%). Observăm, totodată, că în anul de referință factorul urban impune o creștere semnificativă, de peste 10 puncte procentuale și în cazul băieților (Vezi Figura 3).
Rata fetelor delicvente la 100 mii populație feminină în vârstă de 14-17 ani din mediul rural raportată la același indicator din mediul urban arată că în perioada anilor 2000-2010 fetele din mediul urban au comis infracțiuni în medie de 2,2 ori mai multe decât cele din sate, pe când băieții din orașe, în medie de 1,5 ori mai des decât cei din sate. În anul 2010, aceste valori sunt mai mari pentru ambele sexe: de 3,1 ori în cazul fetelor și de 2,7 ori în cazul băieților (Vezi Tabelul 1).
Conform sintezei statistice, totuși trebuie să remarcăm că, deși în ultimul deceniu sunt evidente schimbări semnificative privind implicările delicvente în rândul fetelor, infracționalitatea acestora rămâne a fi scăzută față de cea în rândul băieților, indiferent de mediul de reședință. Calcularea ratei minorilor culpabili pe sexe atestă că băieții comit de 9,1 ori mai des infracțiuni decât fetele: în anul 2010 la 100 mii populație feminină de vârsta 14-17 ani reveneau 145 fete care au săvârșit infracțiuni, pe când același indicator în cazul băieților este de 1322 de minori.

SURSA: „Fenomenul delicvenței juvenile în Republica Moldova”. Autori: Igor Dolea, Victor Zaharia, Valentina Prițcan și Mariana Buciuceanu-Vrabie.