Maria Ganganu este judecătoare la Judecătoria Cimișlia din anul 2019. În activitatea sa, a cunoscut multitudinea problemelor cu care se confruntă beneficiarii sistemului judiciar. Maria Ganganu este una dintre membrele active ale Platformei de Dialog pentru Accesul la Justiție (PDAJ) Cimișlia și este cea care a sesizat, în cadrul ședințelor PDAJ, necesitatea de a reduce sau de a exclude taxele pentru efectuarea expertizei judiciare pentru persoanele din categorii vulnerabile.


Care sunt provocările cu care se confruntă un/o judecător/oare din Judecătoria Cimișlia în interacțiunea cu beneficiarii?

Probabil, provocările la care mă voi referi sunt caracteristice nu doar pentru magistrații de la Judecătoria Cimișlia. Cea mai mare provocare cu care se confruntă judecătorii este percepția beneficiarilor referitoare la flagelul corupției și lipsa încrederii în sistemul judiciar. Acest stereotip este foarte des întâlnit în rândurile beneficiarilor care au cunoștințe juridice reduse și care atribuie, de regulă, fiecare conduită sau sarcină pusă în seama sa unui presupus interes. Este foarte dificil să îți faci meseria atunci când, pe lângă faptul că trebuie să dai dovadă de imparțialitate, mai trebuie să o explici pe înțelesul justițiabilului din fața ta.

O altă provocare este exercitarea conduitelor procesuale, atunci când justițiabilul urmărește scopul final și pentru el este important ca lucrurile să se întâmple aici și acum. Este greu să convingi reclamantul sau partea vătămată într-un proces penal că sarcina instanței ține inclusiv de respectarea unui complex integral de garanții pentru fiecare dintre participanți, iar când aceasta duce la amânarea ședințelor de judecată, reacția beneficiarilor non-juriști este destul de critică.

Un alt aspect ține de barierele lingvistice și asigurarea unui interpret. Statele de personal în cadrul instanțelor judecătorești prevăd doar specialiști ce asigură traduceri și interpretări în/din limba rusă. Cumulul condițiilor puse în seama acestor specialiști, inclusiv salarizarea, îi determină să lase aceste funcții vacante, în timp ce numărul proceselor cu participarea vorbitorilor de limbi străine este destul de înalt. Lucrurile devin și mai complicate, și mai costisitoare atunci când în rândurile participanților la proces se înregistrează vorbitori de alte limbi.

Și volumul excesiv de muncă a unui magistrat în cadrul Judecătoriei Cimișlia generează provocări. Atunci când ședințele de judecată sunt stabilite la distanțe mari de timp, apar neînțelegeri din partea justițiabililor. Recent, Judecătoria Cimișlia a publicat, pe portalul web, raportul de activitate al instanței pentru prima jumătate a anului 2022, care arată că, în pofida regimului de urgență și a regimului special de activitate instituite în diferite perioade ale lunilor ianuarie-aprilie, rata dosarelor parvenite și a celor examinate a crescut esențial, deși resursele au rămas aceleași.

La fel, lipsa de interes a unor beneficiari de a participa până la sfârșit în propriul lor proces de judecată (victimele violenței în familie, persoanele în etate), este o provocare dificilă pentru judecători. Pe de o parte, asigurarea garanțiilor procesuale sunt pasate pe seama judecătorului, iar de cealaltă parte, pierderea interesului acestor categorii de beneficiari implică deseori amânări ale ședințelor de judecată, aplicarea garanțiilor alternative, prin asigurarea intereselor acestora cu implicarea asistenței juridice garantate de stat sau, în ultimă instanță, examinarea chestiunilor în lipsa acestora. Mai ales în materie contravențională, aceste comportamente nu doar implică eforturi și resurse suplimentare, dar duc și la tergiversări.


Din ce grupuri vulnerabile fac parte persoanele cu care interacționați în calitate de judecătoare? Există diferență în provocările cu care se confruntă acestea în funcție de categoria din care fac parte?

Activitatea de judecător implică interacțiune directă cu fiecare din grupurile vulnerabile, identificate, inclusiv în cadrul proiectului – victime ale violenței în familie, minori, persoane în etate, persoane condamnate, vorbitori de limbi străine, persoane cu dizabilități sau care necesită măsuri de ocrotire judiciară. Caracteristic persoanelor din toate aceste grupuri, în majoritatea cazurilor, este lipsa cunoștințelor din domeniul juridic. Bineînțele, există și diferențe pentru fiecare grup.

Din experiență observ că, până la procesul judiciar, unele victime ale violenței în familie deja renunță la poziția abordată în sesizare. Acestea nu își mai doresc sancționarea agresorilor din diverse motive - fie agresorul a promis că nu va mai comite acte de violență, fie victima necesită sprijinul și ajutorul agresorului, fie, de cele mai multe ori, agresorul pasează responsabilitatea pentru violență și consecințele acesteia pe seama victimei etc. Victima nu înțelege în unele situații că nu are dreptul să renunțe la cererea de sesizare a organelor de drept și că această categorie de cazuri nu permite împăcarea părților. Am întâlnit situații în care acest fapt generează nemulțumiri pentru victime.

În cazul minorilor s-a întâmplat să constat lipsa dorinței reprezentantului legal de a proteja interesele acestuia, indiferent de rolul participației sale. Deși legea permite soluționarea acestor divergențe, deseori, participarea la ședințe a reprezentantul legal, care face parte din grupurile social vulnerabile, depinde și de disponibilitatea surselor financiare. Aceeași problemă este caracteristică și altor grupuri social vulnerabile, iar instanțele nu au competențe legale pentru implicare în aceste situații. Or, măsurile de constrângere (de exemplu, aducerea forțată) sunt măsuri excepționale și sunt aplicabile doar în anumite circumstanțe și doar în privința unor categorii de cauze în privința unor categorii de persoane strict prevăzute de lege și nici într-un caz în alte scopuri.

În rest, trebuie să contăm pe interesul personal al fiecăruia în realizarea drepturilor sale. În mare parte, lipsa surselor financiare, durata procedurilor care implică prezentarea repetată la ședințele judiciare, dar și lipsa cunoștințelor juridice constituie provocări esențiale și pentru persoanele în etate. Deși instanțele depun eforturi considerabile pentru a asigura respectarea drepturilor tuturor beneficiarilor, indiferent de grupul vulnerabil din care fac parte, acestea se limitează exclusiv la cadrul legal.


Dacă ne referim la eliminarea impedimentelor cu care se confruntă persoanele din categorii vulnerabile în accesul la justiție, cum poate sistemul judecătoresc, judecătorii, să contribuie la aceasta?

Cred că eliminarea impedimentelor poate fi abordată atât în ansamblu, cât și la nivel individual. Nu o dată am vorbit, și în cadrul ședințelor PDAJ, că facilitarea accesului la justiție, dacă e să o privim ca o obligație pozitivă a statului, implică eforturi din partea tuturor instituțiilor statului. Sistemul judiciar este cel care înfăptuiește justiția. În afară de empatie, indulgență, răbdare și asigurarea garanțiilor procesuale conform legii pentru fiecare beneficiar, judecătorii nu pot face altceva.

Un judecător nu v-a putea oferi consultații juridice, chiar dacă în fața sa se află un beneficiar din grup social vulnerabil, pentru că acest fapt contravine conduitei. El însă poate explica beneficiarului că are dreptul să recurgă la asistența juridică calificată garantată de stat, la solicitarea instanței. Un judecător nu va putea interveni în asigurarea prezenței beneficiarilor la ședința de judecată, chiar dacă aceștia fac parte din grup social vulnerabil, decât dacă această asigurare a prezenței se impune din perspectiva măsurilor de constrângere în cazuri concret reglementate de lege.

Deci, ca să fiu înțeleasă corect, în ceea ce mă privește, dacă înlăturarea anumitor impedimente va ține de competența și limita legală a judecătorului, atunci cu siguranță aceasta se va realiza. Toți colegii mei au agenda supraîncărcată, în încercarea de a reduce esențial termenii de judecare a cauzei. Atunci când cadrul legal îmi permite, voi recurge la soluționarea chestiunii imediat, fără a admite amânări și a impune deplasări suplimentare ale justițiabililor la ședințele judiciare. Atunci când legea impune termeni restrânși de soluționare, ca și în cazurile măsurilor de ocrotire, voi respecta cu strictețe acești termeni, prioritizând aceste cauze. Voi găsi timp și răbdare pentru a informa părțile în proces - toate, nu doar cele din grupuri social vulnerabile - de ce este necesară o amânare și care sunt consecințele nerespectării unor anumite reguli. Voi asigura accesul unei persoane cu dizabilități în ședința judiciară, chiar dacă acum starea fizică a clădirii nu permite acest fapt, sau voi oferi suport și informații prioritare justițiabilului, prin intermediul resurselor de asistență. În viziunea mea, un judecător trebuie să respecte și să aplice legea, să asigure respectarea drepturilor și libertăților persoanelor.

Mecanismele de asigurare a accesului la justiție sunt complexe și, chiar dacă spre final se taxează poziția instanței de judecată, aplicarea acestora începe cu mult înaintea judecării cauzelor și au la bază activitatea altor instituții.


Ce mecanisme de interacțiune cu instituții din alte domenii folosiți în vederea soluționării problemelor existente?

Dacă e să fim sinceri, cadrul legal nu admite prea multe situații. Colaborarea între instituții trebuie să fie derulată în strictă corespundere cu procedura - fie că este penală, civilă sau contravențională. Dacă celelalte subdiviziuni ale instanței de judecată pot admite cooperări de un anumit ordin, în cazul judecătorului acestea se limitează strict la actele de procedură emise de instanță și care vizează activitatea fiecărei instituții în parte. Neexecutarea actelor de procedură atrage sancțiuni în raport cu toate instituțiile statului, iar cel care este responsabil de asigurarea derulării procesului este exclusiv judecătorul. Iată de ce, nu sunt sigură dacă interacțiunile în afara procedurii ar fi corecte în cazul nostru. În sens procesual, din perspectiva mea, interacțiunea cu celelalte instituții în interesul beneficiarilor se realizează prin stabilirea sarcinilor clare pentru fiecare instituție implicată, în vederea realizării acțiunilor procesuale obligatorii, stabilirii termenilor concreți și sancționării persoanelor responsabile, în cazul neexecutării acestor sarcini. Aceste măsuri sunt derulate doar în interesul justițiabilului, indiferent dacă acesta face sau nu parte dintr-un grup vulnerabil, însă sunt mai rigide în situațiile în care procesul implică interesul persoanelor din grupuri vulnerabile.


Odată cu crearea și funcționarea Platformelor de Dialog pentru Accesul la Justiție (PDAJ) au intervenit schimbări în comunicarea și interacțiunea între instituțiile judiciare și alte instituții membre ale PDAJ? Cum apreciați colaborarea cu membrii PDAJ din Cimișlia?

Încă de la bun început am punctat că cel mai important beneficiu al platformei este crearea posibilității de a comunica cu reprezentanții tuturor instituțiilor, de a înțelege de ce într-o situație sau alta nu este executată o anumită sarcină. Avem avantajul de a face schimb de opinii referitor la barierele cu care aceștia se confruntă în procesul derulării procedurilor și care vizează persoane din grupuri social vulnerabile. La fel, putem discuta provocările nescrise și despre care nu se poate vorbi într-un proces judiciar. Ca să fie clar, situațiile discutate între membrii platformei abordează spețe și nu situații concrete. În cadrul PDAJ Cimișlia am remarcat o colaborare eficientă între membrii platformei. Eu am, de cele mai multe ori, un rol pasiv, prefer să ascult, să trag concluzii, să primesc răspunsuri pentru anumite cauze similare. Platformele de Dialog pentru Accesul la Justiție, grație discuțiilor purtate și schimbului de experiență între membrii și membrele acestora, sunt un forum foarte util pentru a înțelege cauzele problemelor cu care se confruntă beneficiarii noștri și posibilele soluții. La fel, cu unii dintre membrii platformei ne putem întâlni în cadrul anumitor cauze în instanța de judecată, unde pot avea calitate de participant și unde sunt tratați după principiul egalității, indiferent de instituția pe care o reprezintă.


Membrii PDAJ au beneficiat de un șir de instruiri în cadrul proiectului „Consolidarea eficienței și accesului la justiție în Moldova”. În ce măsură au fost utile și aplicabile cunoștințele obținute în cadrul instruirilor?

Chiar și atunci când crezi că lucrurile îți sunt foarte cunoscute, realizezi că mereu este loc pentru mai bine. Așa s-a întâmplat și în cazul meu. Am reușit să preiau abilități de identificare a nevoilor cu care se confruntă persoanele din grupuri vulnerabile în general, dar și cazuri particulare. Am înțeles că aplicarea tehnicilor necesare în fiecare situație concretă generează soluții - fie pe termen scurt sau pe termen lung. În cadrul atelierelor organizate am aflat că fiecare instituție înregistrează anumite dificultăți, care aparent explică o serie de fenomene pe care le cunoșteam, dar nu le înțelegeam originea. Am primit o serie de răspunsuri la întrebările pe anumite procese anterioare. Grație instruirilor mi-am dezvoltat anumite abilități care, în cumul cu capacitățile profesionale, consider că vor contribui pozitiv la exercitarea activității mele de judecătoare.

Pentru mine a fost foarte utilă și necesară instruirea în domeniul combaterii barierelor de comunicare cu justițiabilii care se poziționează din start într-o poziție conflictuală. Este destul de dificil să gestionezi stările emoționale în cadrul unul proces degenerat în conflict, să adaptezi aceste emoții la conduita și nivelul funcției. Probabil, echilibrul și gestionarea situațiilor de conflict sunt abilități excepționale de care trebuie să dea dovadă un judecător. Informația primită în cadrul atelierului de lucru m-a ajutat să dezvolt tehnici în acest sens, pe care le-am utilizat în activitate și am rămas plăcut surprinsă să înțeleg că ele chiar funcționează și este posibil de gestionat comunicarea inclusiv cu beneficiarii care au o atitudine mai puțin pozitivă.


Platformele de Dialog pentru Accesul la Justiție din Soroca, Criuleni (Dubăsari), Cimișlia și Comrat au fost create în cadrul proiectului „Consolidarea eficienței și accesului la justiție în Moldova”, implementat de PNUD Moldova în parteneriat cu IRP, cu suportul financiar al Suediei. Membri ai PDAJ sunt judecători, procurori, avocați, parajuriști, polițiști, mediatori și mediatori comunitari, notari, reprezentanți ai administrației publice locale, medici și reprezentanți ai societății civile, care și-au unit eforturile și fac schimb de experiență pentru a contribui la îmbunătățirea accesului la justiție al persoanelor din grupuri vulnerabile din cele patru regiuni de intervenție.