In timpul apropiat, proiectul „Prevenirea torturii”, finantat de Uniunea Europeana si co-finantat si implementat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, va lansa studiul de baza „Situatia din R. Moldova privind combaterea torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante”. Ca urmare a studiului vor fi propuse pentru aprobare si implementare autoritatilor Republicii Moldova elemente ale unui Plan National de Prevenuire si Combatere a Torturii, reflectand constatarile studiului de baza, si care va contine o analiza a situatiei si recomandari concrete pentru prevenirea torturii si protectia victimelor acestui fenomen.

Despre continutul studiului, dar si importanta existentei unui Plan National de Prevenire a Torturii ne vorbeste Victor Zaharia, coordonatorul echipei de experti si directorul executiv al Institutului Reforme Penale.

Care au fost obiectivele studiului?

Studiul examineaza fenomenul torturii dintr-o multitudine de aspecte. In primul rand, reitereaza angajamentele pe care si le-a asumat R. Moldova, aminteste autoritatilor care este capacitatea juridictionala a unor institutii, face o analiza a cadrului legislativ cu privire la interdictia torturii, face referinta la cadrul legislativ si procedurile existente care fixeaza garantiile impotriva torturii. In al doilea rand, cercetarea are doua compartimente novatorii. Primul analizeaza fenomenul torturii in institutiile de detentie ale Ministerului Justitiei, dar si ale Ministerului Afacerilor Interne, precum si in institutiile psihiatrice. Al doilea capitol examineaza masurile intreprinse de autoritati in prevenirea si combaterea torturii, cu accent pe modul in care sunt investigate cazurile de tortura (in cadrul investigatiilor disciplinare ale MAI, dar si urmarirea penala desfasurata de organele procuraturii). In plus, se analizeaza remediile judiciare si civile in cazurile de tortura.

Fiecare compartiment contine la final un set de recomandari care pot fi preluate de autoritatile publice, dar si de organizatiile internationale si neguvernamentale si de fiecare cetatean in parte. In opinia noastra, recomandarile din studiu pot fi transformate in actiuni concrete atat la nivel legislativ si institutional, cat in practici cotidiene.

Tortura este prezenta in orice societate, diferenta este ca in unele state se intalneste rar, in altele mai des, pe cand in unele tari este un fenomen sistematic. Evenimentele din aprilie 2009 au demonstrat ca R. Moldova are o serie de deficiente sistemice, iar tortura poate lua caracter de masa. Studiul analizeaza fenomenul torturii in perioada 2007-2009, avand un compartiment aparte dedicat cazurilor de tortura dupa protestele din aprilie 2009. Sunt scoase in evidenta o multitudine de cauze ale torturii si deficiente sistemice care favorizeaza tortura, dar in mod special se evidentiaza faptul ca reactia statului si masurile intreprinse de autoritati nu sunt suficiente pentru a diminua incidenta torturii. Se releva ca fosta conducere nu avea suficienta vointa politica pentru a preveni si eradica tortura, iar pe alocuri chiar tolera acest fenomen. Atunci cand politistilor li se cere sa faca fata unor indicatori de performanta, dar nu erau dotati cu echipamentul necesar, atunci unii, pe alocuri constient, pe alocuri mai putin constient, recurgeau la aplicarea torturii.

Eradicarea tratamentului inuman si degradant in institutiile de detentie depinde in mare masura si de investitiile financiare care urmeaza a fi facute in imbunatatirea conditiilor de detentie. Un alt factor – vointa sefilor institutiilor de detentie de a cere de la angajati si a urmari respectarea prevederilor codurilor de etica.

Deseori legislatia R. Moldova este criticata pentru ca ofera manevra pentru a o ocoli si de a scapa de pedeapsa. Ce lacune ati depistat in legislatie si cum pot fi ele remediate?

O zicala veche spune ca „legile bune intr-o societate fara moravuri nu au nici un rost”. Legile sunt puse in practica de oameni, iar buna lor functionare depinde de verticalitatea si abilitatile lor profesionale. Legile includ prevederi generale, iar functionarul le aplica la cazuri individuale. Daca functionarul nu-si respecta principiile deontologice, atunci nici legile nu sunt pe deplin aplicate. In ultimul timp autoritatile sunt constiente de criticile la acest capitol si asta ne face sa credem ca legile nu vor ramane doar pe hartie.

La mesele rotunde care au avut loc in anul trecut la tema prevenirii torturii se discuta ca odata cu studiul va fi elaborat si un Plan National de Actiuni in domeniul Prevenirii Torturii. Ati definitivat acest document? Cat de necesar este el pentru R. Moldova?

Fenomenul torturii este mult mai complex decat pare la prima vedere. Eradicarea si diminuarea incidentei torturii depinde de eforturile conjugate ale mai multor actori. Planul National de Actiuni ar oferi oportunitatea si sansa ca eforturile sa fie sinergice si sa produca rezultatele scontate. Respectiv, in baza Planului ar fi posibil de evaluat progresul in prevenirea si combaterea torturii. Ori studiul de baza ne permite sa vedem situatia actuala, iar dupa implementarea Planului de Actiuni va fi posibil de a evalua eforturile fiecarui actor in parte si de a vedea progresul sau regresul.

Necesitatea planului este evidenta, insa autoritatile trebuie sa decida daca isi doresc un document separat in domeniul prevenirii si combaterii torturii sau un nou capitol in Planul National de Actiuni in Domeniul Drepturilor Omului. Noi am prefera a doua optiune, iar fiecare autoritate publica sa adopte planuri ale institutiei, la diferite compartimente incluse in PNADO, inclusiv la cel al prevenirii si combaterii torturii. Tortura, la fel ca si multe alte aspecte deficiente din perspectiva drepturilor omului, necesita o abordare serioasa la cel mai inalt nivel. Corespunzator actiunile incluse in plan urmeaza sa fie suficient de ambitioase sau pe cat de ambitioase pe atat de realiste.

Societatea critica multitudinea de planuri de actiuni. Unii spun ca aceste documente ar fi folosite in campanii electorale…

Intr-adevarat in R. Moldova avem mai multe planuri si strategii in diferite domenii. Nu toate au fost realizate asa cum s-a planificat. Important este ca orice document strategic sa fie luat in serios. Planul National de Actiuni in domeniul Prevenirii Torturii ar trebui sa fie luat in serios tinand cont de evenimentele din aprilie 2009.

Ce va contine Planul National de Actiuni in domeniul Prevenirii Torturii?

Planul urmeaza sa abordeze fenomenul torturii din perspectiva prevenirii, cat si a combaterii. Din punct de vedere tehnic sau structural el ar trebui sa reflecte atat actiunile pertinente pentru atingerea acestor obiective, cat si limite temporare pentru realizarea lor, in plus, institutiile responsabile si partenerii. Termenul de „responsabili” este clar, fiind vorba de autoritatile publice, dar „parteneri” mai putin. Aici vad rolul si rostul organizatiilor obstesti care ar putea prelua anumite angajamente si de a contribui la atingerea obiectivelor de care sunt direct responsabile autoritatile publice.

Cum va fi implementat Planul?

Intelepciunea populara spune ca „incepe reforma de la tine”, schimba-te tu si apoi asteapta schimbarea de la altii. In cazul de fata, este vorba de vointa politica clara in implementarea planului si poate si mai mult vointa politica nu doar reflectata pe verticala puterii, dar apelul autoritatilor inclusiv catre populatie ca sa ia atitudine fata de fenomenul torturii si sa nu fie indiferenti.