Fie că sunt autori sau complici, copiii sunt implicați în săvârșirea diferitor tipuri de infracțiuni. Cele mai frecvente infracțiuni comise de minori sunt furturi, tâlhăria și jaful, cota fiecăreia atingând în medie pe an circa 12% din totalul actelor ilicite de acest tip înregistrate în intervalul evaluat (anii 2005-2010).

Dacă până în anul 2005 furturile depășeau după ponderea lor (16,5%) actele de tâlhărie și jaf, atunci în anii ce urmează situația se inversează, ultimele prevalând semnificativ atât prin rata lor în totalul infracțiunilor (tâlhăriile culminând în anul 2006 cu 20,4%, iar jafurile în 2007 cu 15,9%), cât și prin traiectoria sinusoidală pe care o parcurg până în 2010. Menționăm că, în condițiile reducerii infracțiunilor mai puțin grave săvârșite de către minori, este alarmant faptul că în ultimii ani rămân practic fără schimbări sau chiar înregistrează o ușoară creștere pe treapta ierarhică infracțională crimele grave, precum violul, vătămările intenționate și omorul. (Vezi Fig. 1)

În totalul subiecților culpabili, pe întregul interval de referință, minorii se repartizează cu ponderi medii de circa 22% printre infractorii care au săvârșit furturi și jafuri; de 12-15% - violuri, acte de tâlhărie și huliganism, și de până la 6% în cazul omorului, vătămării intenționate grave și crimelor legate de droguri. Către anul 2010 se observă o creștere a ponderii minorilor implicați în jafuri și tâlhării (17,7% față de 16,6% în 2009), violuri (11,5% față de 10,7%) și huliganism (9,6% față de 7,3%). În descreștere constantă, după anul 2000, este ponderea minorilor implicați în crimele de droguri care, culminând cu aproape 11% în anii 1999-2000, în ultimii patru ani se menține de circa 2% în totalul infracțiunilor de acest tip. (Vezi Figura 2)

Repartizarea infracțiunilor pe categorii tipologice evidențiază încă o dată caracterul grav al unor delicte comise de către minori și adolescenți. Astfel, în ultimii ani, se înregistrează o tendință ascendentă a numărului de minori implicați în infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice. În anul 2010, ponderea minorilor în astfel de cazuri a crescut de două ori (constituind 8,4%) față de anii 2008-2009. Tot mai frecvent, minorii sunt implicați într-o serie de fapte penale care atentează la viața și sănătatea persoanei. Aici, cota minorilor în totalul persoanelor culpabile oscilează de la 4,2% în 2006 la 3,7% în 2010. (Vezi Figura 3)

Caracteristică pentru anii evaluați este și diversificarea „portofoliului” minorilor delicvenți prin implicarea în noi tipuri de infracțiuni, cum ar fi: răpirea mijloacelor de transport, în anul 2010 fiind reținuți aproape de două ori mai mulți adolescenți în asemenea cazuri comparativ cu 2009, din ei trei pătrimi fiind persoane în vârstă de 16-17 ani; precum și infracțiunile în sfera economică, debutând în 2010 cu o pondere de 3,4% din totalul persoanelor culpabile la această categorie.
În dinamica anilor de referință, remarcăm o mișcare evidentă a ponderii minorilor condamnați pentru furt cu circa 38%, de la 72,1% în 2000 la 45,1% în 2010. Trezește îngrijorare, însă, ascensiunea ponderii minorilor condamnați pentru infracțiuni grave, precum violul (circa 7% din 2010 față de 1% în 2000), jaful (circa 14% față de 8,3%), infracțiuni legate de droguri (circa 4% față de 1%). Deși prezintă o diminuare nesemnificativă către anul 2010, totuși cu o tendință generală de creștere pentru perioada evaluată se înscriu și minorii condamnați pentru acte de huliganism (8,3% în 2008 față de 3,6% în 2000) și omor (2,9% în 2009 față de 0,8% în 2000).

În această ordine de idei, întrucât minorii sunt implicați în tot mai multe infracțiuni grave, a crescut, respectiv, ponderea celor condamnați la privațiune de libertate, de la 9,8% din totalul minorilor condamnați în 2000 până la 22,4% în 2009, diminuându-se relativ către anul 2010 până șa 18%. O altă confirmare a faptului că infracțiunilor comise de minori capătă o cruzime din ce în ce mai mare este și ponderea persoanelor deținute pentru omor în totalul minorilor deținuți, care s-a majorat de la 8,3% (3 cazuri) în 2000 până la 41,7% (10 cazuri) în 2010.